XIII

Elementele care m-au impresionat mai mult, care m-au determinat apoi la lupta si care m-au mângâiat si întarit în ceasuri de suferinta au fost:
1. Constiinta primejdiei de moarte în care se afla neamul nostru si viitorul lui.
2. Dragostea pentru pamânt si mila pentru orice loc glorios si sfânt, batjocorit si pângarit astazi corupti, tradatori si extremisti.
3. Mila de oasele celor care au murit pentru tara.
4. Sentimentul de revolta fata de ofensele, de batjocura si de calcarea în picioare de catre dusmani, a demnitatii noastre de oameni si de români.
(dupa CZC)

Legiunea a XIII-a Gemina

Legiunea de elită a armatelor romane, a participat la multe evenimente celebre. Spre deosebire de restul legiunilor romane care aveau ca simbol taurul şi acvila, simbolul legiunii a XIII-a Gemina era leul. O altă particularitate era culoarea albastră a mantiilor şi a scuturilor. Culoarea celorlalte legiuni fiind roşul. Datorită problemelor financiare, Iulius Cezar a fost nevoit sa recruteze din centrul şi sudul Italiei, mulţi condamnaţi la moarte. Combativitatea deosebită a acestora a determinat instituirea unei tradiţii în recrutarea membrilor legiunii. Cu timpul, membrii cohortelor auxiliare vor fi recrutaţi din afara Italiei. Asfel, arcaşii erau sirieni iar cavaleria era alcatuită din sarmaţi.
*** LEGIUNEA XIII GEMINA a participat la ambele razboaie cu Dacia. Intre 106-268 d.C. este staţionată la Apullum (Alba-Iulia), devenind principala legiune din Dacia, până la retragerea aureliană. Soldaţii lăsaţi la vatră primesc terenuri agricole în Dacia;

Cronologie istorică
57 î.C. recrutată de Iulius Cezar
participă la războaiele galice; inclusiv la bătălia de la Alesia.
este legiunea care trece Rubiconul alături de Iulius Cezar.
participă la bătăliile de la Pharsalus, Thapsus. Apoi la bătălia de la Munda.
45 î.C. este dizolvată, iar soldaţii lăsaţi la vatră şi primesc terenuri agricole în Italia;
41 î.C. legiunea este reînfiinţată de împăratul Cezar August (Octavian), parţial cu veteranii lui Iulius Cezar;
31 î.C. ia parte la războiul civil (inclusiv la lupta finală contra lui Marc Antoniu si Cleopatra la Actium); după bătălia de la Actium a fost trimisă în provincia Iliria;
16 î.C. legiunea este transferată în Panonia pentru înăbuşirea unor revolte locale;
9 d.C. după eşecul romanilor din bătălia din pădurea Teutonburg cînd două legiuni romane sînt complet distruse de germani,legiunea a fost trimisă în provincia Germania Superior. Aceasta va reuşi să învingă rezistenţa germanilor şi va pacifica regiunea;
45 d.C. este trimisă din nou în Panonia;
89 d.C. legiunea a fost mutată pe Dunăre, la Vindobona (astăzi Viena);
92 d.C. participă în luptele contra sarmaţilor, apoi la războaiele dacice;
între 106-268 d.C. este staţionată la Apullum (Alba-Iulia), devenind principala legiune din Dacia, până la retragerea aureliană. Soldaţii lăsaţi la vatră primesc terenuri agricole în Dacia;
268 d.C. este cantonată la Poetovio (azi Ptuj, în Slovenia);
270 d.C. este mutată în Colonia Ulpia Ratiaria (astăzi satul Artschav din Bulgaria, lângă Dunăre);
în jurul anului 400 d.C. Legiunea a XIII-a Gemina se destramă, întrucât salariile si proviziile nu au mai sosit.
Steagul legiunii nu a fost niciodată găsit, fiind ascuns de legionari şi devenind subiectul multor legende.

Totul pentru Ţară

Totul pentru Ţară a fost partidul legionar, constituit în urma dizolvării Gărzii de Fier (1933) şi format din elementele organizaţiei dizolvate. L-a avut ca preşedinte pe generalul Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, apoi pe inginerul Gheorghe Clime. De fapt, conducătorul era Corneliu Zelea Codreanu. La alegerile din decembrie 1937, partidul a obţinut 66 de mandate.[1]
Istoria partidului a început în iunie 1927 când Corneliu Zelea Codreanu a în fiinţat Legiunea Arhanghelul Mihail. În 1930 şi-a luat numele de Garda de Fier, care a fost dizolvată de liberali în 1933. S-a reînfiinţat sub numele de Totul pentru Ţară. În noiembrie 1938, Carol al II-lea, din dorinţa de a instaura o guvernare personală, a hotărât "epurarea aparatului de stat de elemente legionare, principalii conducători "gardişti" au fost arestaţi şi, ulterior (30 noiembrie 1938), 13 dintre ei - inclusiv Corneliu Zelea Codreanu - , executaţi".[2]
La începutul lui 1940 regimul reprezentat de dictatura regală a negociat cu legionarii şi s-a ajuns la o aparentă conciliere. Tot în anul 1940 partidul şi-a schimbat denumirea în Mişcarea Legionară. Pe 14 septembrie 1940 România a fost proclamată de către regele Mihai I ca "stat naţional-legionar" (art. 1), Mişcarea Legionară (fostul partid "Totul pentru Ţară") a devenit "singura formaţiune politică recunoscută de stat" (art. 2), iar Ion Antonescu a fost intitulat "conducător al statului şi şef al regimului legionar" (art. 3).
Totuşi, legionarii nu au condus singuri, din guvern făcând parte în principal militari şi oameni ai partidelor istorice, iar puterea politică o deţinea Antonescu[3]. Aşa-zisa guvernare legionară a fost foarte scurtă, ţinând din data de 14 septembrie 1940 şi până la data de 23 ianuarie 1941 când a început prigoana lui Antonescu împotriva legionarilor[4].
Din cauza neânţelegerilor dintre Ion Antonescu şi Mişcarea Legionară în privinţa politicii economice şi externe precum şi de natură executivă, tensiunea dintre cele două părţi escaladează şi pe 16 ianuarie 1941 Antonescu i-a destituit pe Constantin Petrovicescu şi pe Alexandru Ghica, pe primul din funcţia de ministru de interne, iar pe al doilea din cea de prefect al poliţiei. Legionarii ripostează şi au loc evenimentele din 21-23 ianuarie 1941, cunoscute sub numele de rebeliunea legionară. Antonescu înnăbuşă rebeliunea, unii legionari sunt arestaţi şi condamnaţi (cca. 8 mii), alţii (cca. 700) reuşesc să fugă în Germania.[5]
Mişcarea Legionară a fost desfiinţată de mai multe ori şi o dată s-a auto-dizolvat. La 11 ianuarie 1931 are loc prima dizolvare a Garzii de Fier de către Ion Mihalache, ministru de Interne în Guvernul G.G. Mironescu; în martie 1932 Garda de Fier este dizolvată pentru a doua oară de Guvernul Iorga - Argetoianu; la 10 decembrie 1933 premierul liberal I.G. Duca operează a treia dizovare a Gărzii de Fier; iar în urma presiunilor politice la 21 februarie 1938 Corneliu Zelea Codreanu dispune autodizolvarea partidului "Totul pentru Ţară"[6], pentru ca mai apoi Corneliu Zelea Codreanu să fie arestat şi asasinat la ordinul lui Carol al II-lea, aşa după cum confirmă şi Rabinul Şef Alexandru Şafran[7].


INFORMARE PE SCURT DE LA : Wikipedia